The physical activity: component of a healthy lifestyle. Activitatea fizica: componenta a stilului de viata sanatos

February 24, 2014 Sam 0 Comments

Cu bucurie va aduc la cunostinta ca maine, eu si colegii mei, viitori nutritionisti si dieteticieni, inauguram cursul cu acelasi nume al articolului de fata - Activitatea fizica: componenta a stilului de viata sanatos. Iar prin intermediul acestui spatiu consacrat, desigur, bunastarii fizice si psihice, am sa impartasesc datele si indicatiile dobandite, cu voi, cititorii sau discipolii mei. Si, in speranta ca veti primi invataturile si le veti dezvolta, eu promit sa va publicui cele mai recente stiri.

Deocamdata, insa, doresc sa va fac cunostinta cu indrumatorul/mentorul meu. Pentru ca atunci cand vine vorba despre exercitii fizice e necesar unul - putina forta creatoare nu strica nimanui. Insa, acesta este cel de al doilea, cel pe care il urmaresc de aproape un an (vezi aici primul mentor). Asadar, sunt aproape doi ani de cand sportul face parte din viata mea, fiind zilnic prezent. Cu toate acestea, mentionez ca anterior (din copilarie si pana in anul 2012) eram de-a dreptul lipsita de aptitudini fizice, inapta la sport.

Dar, odata cu intelegerea faptului ca suntem responsabili de sanatatea noastra - de la actiunile si gandurile intreprinse, pana la alimentele ingerate - am manifestat cea mai buna alegere: am introdus activitatea fizica si nutritia in viata mea. De ce va relatez toate acestea? Ei bine, pentru simplul fapt ca stiu puterea magica a exemplului. Modelul? De la neapta in domeniul sportului, la pasionata si entuziasta. Credeti-ma, este posibil. Atat sportul, cat si nutritia, sunt interpretate gresit, ca fiind ceva neplacut, greu sau chiar imposibil de realizat.

Insa, atunci cand mananci sanatos, inmagazinezi energie, iar cand faci sport, cand termini un antrenament intens, inmagazinezi bucurie, multa bucurie. Oricat de obosit esti, oricat de greu respiri, tot nu te poti abtine sa nu zambesti. De ce? Pentru ca, dupa un exercitiu lung sau intens, corpurile noastre elibereaza endorfine. Endorfinele, potrivit lui David Linden, un neurolog de ​​la Universitatea John Hopkins, sunt neurotransmitatori care au calitati similare cu morfina. De fapt, cuvantul, "endorfine" inseamna "morfina endogena." 

Aceste substante chimice naturale care au loc in corpul nostru creeaza un sentiment de placere, precum si o alinare a durerii. De asemenea, ele ajuta la contracararea efectelor de depresie prin stimularea dispozitiei noastre. In timp ce aceasta este o veste foarte buna pentru persoanele care se lupta cu prezenta constanta a activitatii fizice in viata lor, este important de retinut ca obiectivul fitness-ului este starea durabila de bine (atat fizica cat si mentala) prin punerea in miscare a sistemului limfatic, prin oxigenarea vaselor de sange, etc., si nu un remediu accelerat.

Adica, unii oameni, din pacate, isi inunda corpurile cu endorfine, gonind, exagerat de mult, dupa exercitiu fizic si intrand in depresie in cazul imposibilitatii antrenamentului. Intr-un articol recent din New York Times s-a discutat modul in care unii alergatori competitivi adesea cadeau in depresie daca, din cauza unui accident sau din cauza unei boli, erau in imposibilitatea de a alerga. Mai mult, unii continuau sa alerge in ciuda leziunilor care revendicau repaus. Nu uitati: fitness-ul este un maraton, nu un sprint. (Sursa)

Acestea fiind spuse, va incurajez sa imbratisati victoriile lente dar sigure, precum iepurele si broasca testoasa. Va incurajez sa insusiti munca zilnica catre sanatate si bunastare si, mai ales, sa nu pierdeti din vizor faptul ca sunteti singurii responsabili de viata voastra. Incepeti calatoria voastra acum! Incepeti sa va antrenati zilnic. Vreau sa va spun ca odata inceputa aceasta calatorie nu veti mai dori sa va opriti, veti simti bunastarea pana in cel mai mic colt din trupul vostru, iar cresterea energiei si a fortei va fi imboldul vostru.

In final am ramas datoare cu prezentarea mentorului actual, nu-i asa? Iata site-ul ei: http://www.zuzkalight.com/ si iata un video cu exercitii pentru incepatori. Va doresc mult spor, sanatate si voie buna.



0 commenti:

Leave a thought, a reflection or a wish:

A poem & a special treat. O poezie si un festin special

February 24, 2014 Sam 0 Comments



Astazi avem un festin/ospat special, fiindca, pe data de 24 februarie, in Romania, se consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii. O sarbatoare, poate, nu atat de celebrata precum Ziua indragostitilor la americani, insa, temeinic datatoare de istorie si traditie. Iata cateva obiceiuri:

„Dragobetele trebuia tinut cu orice pret: Daca nu se facea cumva Dragobetele, se credea ca tinerii nu se vor indragosti in anul care urma. In plus, un semn rau era daca o fata sau un baiat nu intalneau la Dragobete macar un reprezentant al sexului opus, opinia generala fiind ca, tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiti, iar daca o fata iesea impreuna cu un baiat si nu se sarutau se credea despre ei ca nu se vor mai iubi in acel an.”
 „Asemanator pasarilor, fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an.” (Sursa)
Cred ca tuturor ne plac povestile; am fost obisnuiti cu ele inca de mici. Am fost absorbiti, de-a lungul evolutiei noastre, de legende, basme, romane, nuvele si, bineinteles, de o multime de poezii. E o modalitate simpatica de a interpreta viata si momentele ei, de a insusi sfaturi si cunostinte. Asa cred ca sunt si traditiile - o forma subtila de a transmite putina vraja. Exprima acestea (traditiile) o posibilitate de adevar? Ramane doar sa verificam.

Si, pentru ca, pledam in favoarea povestirilor si invataturilor, doresc sa reproduc o poezie scrisa de Valerie Cox - Hotul de biscuiti (The cookie thief). De mentionat ca, poezia in varianta originala (in engleza) e mult mai frumoasa.  

O femeie astepta intr-un aeroport
Cu cateva ore inaintea zborului sau
Ea pandea dupa o carte in magazinul aeroportului
A cumparat o pungă de biscuiti si a gasit un loc de ocupat
Ea a fost prinsa in cartea sa, dar s-a intamplat sa observe
Ca barbatul de langa ea pe cat ar putea fi de indraznet
A luat un biscuite sau doi din punga dintre ei
A incercat sa ignore, pentru a evita o scena
Ea mesteca biscuitii in continuare si privea ceasul
In timp ce acest hot curajos de biscuiti ii diminua punga
Ea a fost tot mai iritata pe masura ce minutele treceau
Gandindu-se „Daca nu as fi fost atat de amabila, i-as fi invinetit ochiul”
Cu fiecare biscuite apucat de ea, lua si el unul la fel 
Si atunci, cand doar unul a ramas, ea se intreba oare el ce ar face
Cu un zambet pe fata ei si un ras nervos
El a luat ultimul biscuite si l-a rupt in jumatate
A oferit jumatatea sa in timp ce manca din cealalta jumatate
Ea a smuls de la el si s-a gandit „Oh frate,
Tipul asta are tupeu si este, de asemenea, nepoliticos
De ce nu a aratat nici macar putina recunostinta?”
Ea nu a stiut sa fii fost vreodata atat de jecmanita
Dar rasufla usurata cand zborul ei a fost anuntat
Ea si-a adunat lucrurile si s-a indreptat spre poarta
Refuzand sa se uite inapoi la hotul ingrat
Ea s-a urcat in avion si s-a asezat pe scaunul ei
Apoi si-a cautat cartea care a fost aproape gata
Si cautand in geanta sa a descoperit cu uimire si surprindere
In fata ochilor sai, punga sa de biscuiti
"Daca ai mei sunt aici", a murmurat cu disperare
"Atunci, ceilalti erau ai lui si a incercat sa-i imparta"
"Prea tarziu pentru a-mi cere scuze", si-a dat seama cu durere 
Ca ea a fost cea nepoliticoasa, ingrata, ea a fost hotul.

Presupun, asa cum spunea dr. Wayne Dyer, ca toti suntem „hoti de biscuiti” in unele capacitati sau circumstante ale vietii noastre. Si, cumva, trebuie sa protejam cu tarie ceea ce stim ca fiind realitate - lumea noastra interna - fara a fi deschisi la alte posibilitati. Insa, ar fi de preferat, ca inainte de a judeca si, mai ales, eticheta pe cei din jurul nostru, sa observam cu atentie ce este in afara si, desigur, ce este inauntru - in sinele nostru.

Sa actionam precum o mama - sa oferim iubire fara a astepta nimic in schimb, sa daruim fara 
a astepta recompense sau multumiri. Si, in mod particular, sa nu regretam 
nimic din ceea ce am oferit.


Acestea fiind zise, haideti sa vedem ce ne prezinta desertul de anul acesta (cel de anul trecut il puteti vizualiza aici).

INGREDIENTE
pentru baza:
- 1/2 cana migdale
- 2 lingurite miere

pentru crema:
- 1 banana inghetata (taiata bucatele)
- vanilie
- capsuni pentru ornat (sau orice fructe aveti)

INSTRUCTIUNI:
Adaugati migdalele si mierea in robotul de bucatarie si mixati pana cand veti obtine un „aluat” lipicios. 
Asezati aluatul, apasand cu degetele, in forma dorita si puneti la congelator pentru cateva minute.
Adaugati banana (in prealabil inghetata) si putina vanilie in blender si mixati pana cand veti obtine o crema moale. Opriti si indepartati ce ramane pe peretele blenderului de cate ori e necesar.
Turnati crema peste aluatul anterior realizat si puneti la frigider.
Cand sunteti gata de servire ornati cu capsuni.

* Reteta inspirata de Chris


English recipe

0 commenti:

Leave a thought, a reflection or a wish:

The spiritual master. Maestrul spiritual

February 17, 2014 Sam 0 Comments


Astăzi vă chem la discuția demult prevestită, cea împăciuitoare și particulară pentru sinele nostru. Ce legătură are aceasta cu „maestrul spiritual”? Ei bine, el, maestrul spiritual, este cel care ne va ajuta să descoperim acea dimensiune din adâncul ființei noastre – liniștea. Iar pacea plină de viață este una dintre caracteristicile acestei dimensiuni; de câte ori veți simți cum pacea lăuntrică vă învăluie de simțământe pătrunzătoare și armonioase, colectivul de cuvinte din această expunere își duce la bun sfârșit misiunea de dascăl, adică de maestru spiritual.

Desigur, aceste cuvinte pot fi considerate un dar extraordinar pentru că, scoase din contextul narativ, ele sunt ca niște învățăminte din Tao Te Ching – cartea chinezească antică a înțelepciunii. Ca și învățămintele antice, cuvintele din această scurtă expunere sunt sacre și constituie rodul unei stări a conștiinței pe care o numim liniște. Însă, a se diferenția de sutrele antice, acestea nu aparțin vreunei religii sau tradiții spirituale, ci sunt o acțiune accelerată, la îndemâna tuturor, care nu poate lipsi. Căci, transformarea conștiinței umane nu mai este, de pildă, o bogăție pe care și-o poate permite doar câteva persoane, ci o necesitate. Iată cum în mod paradoxal, în ziua de azi, lucrurile se înrăutățesc și se și îmbunătățesc în același timp.

 Cuvinte grăitoare în acest sens sunt cele ale autorului Eckhart Tolle – „atunci când pierzi contactul cu liniștea lăuntrică, pierzi contactul cu tine însuți. Când pierzi contactul cu tine însuți, te pierzi în lume”.

Cu toate acestea, ce este liniștea? Liniștea este natura noastră esențială. Este spațiul sau conștiința interioară în care cuvintele de pe această pagină sunt percepute și devin gânduri. Fără această conștiință nu ar mai exista nici percepție, nici gânduri și nici lumea.

 Haideți să pornim prin a acorda atenție clipelor de răgaz – pauza dintre două gânduri, pauza scurtă și tăcută dintre cuvintele unei conversații, dintre notele unui pian sau ale unui flaut sau pauza dintre inspirație și expirație. Fiindcă atunci când acordăm atenție acestor pauze , conștientizarea a „ceva” devine, pur și simplu, conștientizare.

Cred că putem recunoaște cu toții, fie și ocazional, că gândurile care ne trec prin minte sunt doar simple gânduri. De pildă, fluxul gândirii, având o inerție enormă, ne poate târî după el. Ați observat cum fiecare gând pretinde că este extrem de important și cum vrea să capteze atenție în întregime?

Mintea care gândește este un instrument util și puternic, dar de asemenea limitează foarte mult atunci când ne acaparează complet viața, când nu ne dăm seama că reprezintă doar un mic aspect al conștiinței noastre.

Mintea trăiește într-o stare de „nu e destul” și de aceea e întotdeauna lacomă după mai mult. Atunci când ne identificăm cu mintea, devenim plictisiți și neliniștiți foarte repede. Plictiseala e un semn că mintea e flămândă de noi și noi stimuli, de tot mai multă hrană pentru noi gânduri. Precum un novice în meditație; acesta știe foarte bine cât de stângace e la început. El depune eforturi susținute pentru a-și astâmpăra „calul sălbatic” , așa cum yoghinii inidieni definesc mintea. Dacă mintea este „absentă” în timpul exercițiilor de respirație, energia nu e controlată de nimeni și hoinărește fără sens, pierzându-se.

Astfel, atunci când ne simțim plictisiți, putem satisface foamea minții răsfoind o revistă, vorbind la telefon, deschizând televizorul, navigând pe internet, mergând la cumpărături ori – și nu e ceva prostesc – transferând sentimentul mental de lipsă și nevoia de „mai mult” corpului, acesta satisfăcând lipsa prin ingerarea unei cantități mai mari de hrană.

Pe de altă parte, însă, am putea atunci când suntem plictisiți să observăm, pur și simplu, ce înseamnă să fii plictisit și neliniștit. Deoarece pe măsură ce sentimentul de plictiseală este conștientizat, acesta va începe să-și piardă din intensitate și importanță. În modul acesta până și plictiseala poate deveni un dascăl, învățăndu-ne cine suntem și cine nu suntem.

Plictiseala e pur și simplu o energie condiționată din interiorul nostru. Plictiseala, supărarea, tristețea sau frica nu sunt „ale noastre”, nu sunt personale. Acestea sunt stări ale minții umane. Ele apar și dispar.

Pasul următor în evoluție este să nu ne mai identificăm cu gândirea și să trăim posedați de aceasta. Să nu mai fim prizonieri ai limitelor propriilor gânduri. Să nu mai credem în mod eronat că opiniile și punctele de vedere reprezintă adevărul. Pentru că indiferent cum interpretăm viața noastră ori comportamentul altora, indiferent cum judecăm o situație, acest lucru nu reprezintă altceva decât un punct de vedere.

Datorită dorinței sale de cunoaștere, înțelegere și control, mintea umană călătorește mult și uneori fără țintă. Însă, cunoașterea profundă, adică înțelepciunea, tovarășa liniștii, ia naștere prin simplul fapt de a acorda cuiva sau a unui lucru întreaga noastră atenție. Atenția este inteligența primordială, este însăși conștiența.

De câte ori nu ați fost cufundați în gândire compulsivă, de câte ori nu v-ați simțit constrânși să acționați sub efectul unei forțe interne (gândurile), amenințați de angoasă sau de culpabilitate? Atunci, de fapt, ați evitat să-i percepeți pe aici și acum. Bunăoară, se întâmplă să așteptați la rând să vă îmbarcați într-un avion sau să vă treziți uitându-vă la cer sau să ascultați ce vă spune cineva, fără să aveți vreun comentariu interior mental. În astfel de momente percepția voastră devine extrem de limpede, neumbrită de gândire. Acesta este începutul tranziției de la gândire la prezența conștientă. Comparativ, mintea întotdeauna încearcă să interpreteze și să conluzioneze. 

Iată o reflectare strașnică pentru voi: nu vă luați gândurile prea în serios și nu vă grăbiți. Mai curând, ascultați tăcerea din jurul vostru. Acordați-i atenția cuvenită. Pentru că ascultarea tăcerii trezește dimensiunea liniștii din sinea voastră.   

Rețineți, „maestrul spiritual” este precum duhul din lampa fermecată a lui Aladin. Împlinește dorințe și este mereu alături. El poate fi o ființă imaginară, o plăsmuire sau un simbol real ce există efectiv. Vă îndoiți? Iată cum următoarele două citate sunt în stare să lămurească acest aspect: „Gândurile devin lucruri” ; „Ești ceea ce gândești”.

Așadar, fie că vă amintiți ceva, fie că vă imaginați sau vă gândiți la cu totul altceva, în acel moment activați un gând la care universul răspunde. Cei mai renumiți oameni de știință au știut acest adevăr fundamental – suntem energie; gândurile noastre sunt energie. Și, în funcție de tipul de vibrații pe care fiecare îl manifestă (de speță, prin gânduri), provoacă, printr-o comandă invizibilă, replica dominantă a nivelului la care se află. 


Va doresc o săptămână minunată.
Multă liniște și armonie sufletească.


Sursa acestui articol:
- articol preluat din revista Sănătate SOS, redactat de către mine în luna ianuarie
- imagine din colecția personală de fotografii

Eckhart Tolle, (2009), „Liniștea vorbește”, București, Curtea Veche Publishing
- Omraam Mikhaël Aïvanhov, (2013), „Gânduri pentru fiecare zi”, București, Prosveta

0 commenti:

Leave a thought, a reflection or a wish:

Valentines sweet shapes and five disciplines of love. Forme dragute de Sfantul Valentin si cinci reguli ale iubirii

February 14, 2014 Sam 0 Comments


In mod traditional deserturile destinate iubirii, realizate, fabricate sau confectionate specific pentru aceasta zi, sunt in forma de inima. Iar anul trecut (vezi aici) nu a fost exceptie, am manifestat respect fata de aceasta oranduire nescrisa, insa, astazi, am decis sa fac ceva cu totul diferit, o abatere de la "normele generale"; ceva simplu, dar datator de o stare de multumire deplina - multumire a papilelor gustative in acest caz - , precum erau odata povestile, respectiv jucariile copilariei noastre. Cei nascuti in anii '80-'90 stiu la ce fac referire. Deoarece, atunci, cu toate ca jucariile erau putine si simple ele aduceau un torent de veselie. Astfel, privind formele de fata, ma astept cu incredere, sa starnesc zambete si emotii.

Mai devreme, insa, inainte de a face cunoscuta reteta, doresc sa tocmesc o intelegere cu privire la relatii si, desigur, la iubirea dintre cei doi parteneri. Am sa indrept subiectul catre 5 simple reguli, sprijinite si expuse atat de bine de catre formatorul motivational si expertul in NLP (Neuro Linguistic Programming), Anthony Robbins. Aceste simple reguli sunt, de fapt, precum vezi o disciplina, un obicei, un angajament sau o deprindere - ceva greu de realizat, initial, dar, cu timpul, devine o trasatura caracteristica (de pilda, mersul pe bicicleta). Asadar:

1. My lover comes first. Este foarte important si, totusi, cel mai adesea neglijat, sa punem pe primul loc partenerul/partenera/iubitul/iubita, asa cum am facut-o initial, la originile relatiei de cuplu. In acel punct de plecare al relatiei cu totii suntem atenti sa daruim iubire si atentie, cu totii punem pe primul loc persoana iubita si de aceea lucrurile merg atata de bine. Fiindca ambii parteneri isi focuseaza atentia asupra nevoilor celuilalt. Insa, in timp, oamenii au tendinta sa isi intoarca privirea asupra sinelui si sa "ceara" continuu si cuprinzator de la partener - "de ce nu mi-a mai adus flori?" ; "de ce nu mai esti atent/atenta ca inainte?" : "nu ma simt bine, de ce nu observa?" Va suna cunoscut? Daca aveti probleme in relatie va pot asigura ca prezenta acestor probleme se datoreaza concentratiei atentiei catre sine, catre ceea ce nu aveti, catre ceea ce partenerul nu va da, catre ceea ce simtiti.

2. Absolute courage and vulnerability. Esential este sa ai curaj si vulnerabilitate, asta inseamna sa spui adevarul, sa te deschizi. Marea majoritate a persoanelor se infraneaza, din lipsa de curaj, de teama ca vor fi ranite de catre persoana iubita. Cu cat esti mai vulnerabil, de fapt, ai mai multa putere, fiindca iubirea strabate si patrunde orice.

3. Pozitive intent. Adica oricum ar arata sau orice ar spune, sa privesti partea pozitiva. Daca cunosti persoana pe care o iubesti atunci nu exista loc de interpretari, de judecate. De pilda, atunci cand partenerul/partenera afirma ceva, noi suntem inclinati sa dam o anumita explicatie in mintea noastra. Insa, de cele mai multe ori, aceasta explicatie este o judecata cu aspect negativ - "arata ca si cum nu-i pasa." ; "arata ca un nesimtit." ... Deci, nu conteaza ce s-a intamplat, ce a iscat conflictul, e responsabilitatea mea, pun partenerul/partenera pe primul loc si imi cer scuze. Nu este loc de judecate precum "cine are dreptate, cine a gresit"; in astfel de cazuri este prezent Ego-ul nostru si nu iubirea. Ah, si nu uitati, intotdeauna folositi pronumele personal "eu" - mie imi pare rau, eu imi cer scuze. Cand pui la indoiala intentia, pui la indoiala relatia si o distrugi. Niciodata nu pune la indoiala intentia. Stiind ca exista intentie pozitiva aceasta va omora orice manie sau suparare.

4. Honorable language and moment to moment awareness. Exista putere in iubire, adoratie si lauda. Si totusi, nu le folosim destul. E important sa fii constient de impactul limbajului tau si de prezenta persoanei iubite. Cuvintele pe care le transmitem merg intr-o emisfera, iar emotiile merg in cealalta emisfera a creierului. Momentul impreuna cu informatia inseamna "a aminti pentru totdeauna". Deci, atentie la jigniri, injuraturi si, mai ales, la amenintari. Nu amenintati cu terminarea unei relatii, daca faceti asta, atunci puneti-i capat. Fiindca, oricum intr-o zi va lua sfarsit, intr-o zi cineva va apasa acel "buton sensibil". Daca ti-ai luat angajamentul unei relatii atunci este interzis sa ameninti. Nu ameninta niciodata, niciodata, niciodata oricat esti de furios, nervos, trist. Daca esti constient de limbajul tau, de faptele tale, de responsabilitatea ta atunci ia o pauza si gandeste-te - "este vorba despre mine, eu sunt suparat, eu sunt furios".

5. Giving freedom. De libertate avem nevoie cu totii. Aici este vorba despre puterea iertarii, uitarii si inundarii cu magie. Daca nu ne inundam cu momentele magice, cu momentele frumoase din viata noastra, este foarte greu sa iertam si sa uitam. Avem momente magice intotdeauna, poate nu le observam, dar ele exista intotdeauna. De aceea e extrem de important sa traim in prezent, sa apreciem, sa celebram, sa experimentam. Precum inramarea unei clipe minunate, reamintind-o si celebrand-o de cate ori dorim. In viata se intampla magie, pluteste gratie si, totusi, nu observam, nu celebram, nu apreciem. Cand, de fapt, acestea sunt lucrurile care aprind energia si fericirea.

"Pentru a vedea bine, pentru a intelege si a simti cu adevarat, trebuie sa fii acolo, prezent. Luati ca exemplu iubirea ce ii cucereste pe un barbat si o femeie: cand sunt impreuna, ei sunt capabili sa uite totul. Ei isi cufunda ochii in ochii celuilalt, iar cand vor sa descrie ceea ce au vazut, ei vorbesc numai despre lumina si imensitate."

"Care este secretul unei vieti nefericite? O multime de asteptari si expectative. 
Care este secretul unei vieti fericite? O cantitate enorma de 
aprecieri si multumiri." (Valabil si in relatii)


Acestea fiind zise, haideti sa plecam din loc cu infatisarea retetei.

INGREDIENTE:
- 100 g caju (inmuiat in prealabil)
- 1 lingura miere (cantitatea in functie de preferinta)
- 1 lingurita plina de pudra Mesquite (indulcitor natural)
- 1 lingurita ulei de cocos
- 100 g afine pentru ornat

INSTRUCTIUNI:
Se adauga pe rand fiecare ingredient in blender, cu exceptia afinelor, si mixam. Ne asteptam la o consistenta subtire, aproape lichida. Deoarece, altfel, formele mele mici nu ar fi iesit (nu ar fi inghetat). Asadar, turnam compozitia in formele dorite si punem la congelator pentru aproximativ 3-4 ore. 
Intre timp punem afinele in blender si mixam. Crema rezultata o varsam peste formele proaspete scoase din congelator. Sau in functie de preferinta putem lasa afinele asa, precum se vede in poze.



English recipe


Happy Valentines Day everybody!

0 commenti:

Leave a thought, a reflection or a wish: