Diabetes: causes, facts, recommendations. Diabetul zaharat: cauze, realitate, recomandari

And last but not least :) Si nu in ultimul rand, astazi vom definitiva seria de articole despre bolile metabolice, cu una dintre cele mai raspandite boli - Diabetul zaharat.

Ce este diabetul zaharat?

O boala cronica caracterizata prin nivelul ridicat al gucozei in sange. O hiperglicemie aparuta prin: 
- deficit de secretie de insulina
- insulinorezistenta

In timpul digestiei, metabolismul organismului uman transforma mancarea pe care o mancam in glucoza. Glucoza circula in sange. Pancreasul produce un hormon numit insulina. Celulele organismului se folosesc de insulina pentru a transforma glucoza din sange, in energia necesara organismului. 

Astfel diabetul zaharat apare in cazul in care in organism nu exista suficienta insulina (deficienta pancreasului) sau organismul nu poate folosi eficient insulina pentru a transforma glucoza in energie. In aceste cazuri cantitatea de glucoza din sange creste (se numeste hiperglicemie). 

Simptome de hiperglicemie:

* Poliurie (eliminare abundenta de urina)
* Polidipsie (sete excesiva)
* Astenie, fatigabilitate (stare de oboseala intensa)
* Scadere ponderala
* Polifagie (consumare exagerata de alimente)

Diagnosticul diabetului zaharat:

Glicemia din plasma recoltata à jeun (pe nemancate) ≥126 mg/dl

Clasificarea diabetului zaharat:

* diabetul zaharat tip 1 (<10%) - forma de diabet raspandita la copii si tineri (diabet juvenile), in care problema este datorata lipsei producerii sau producerea unei cantitati insuficiente de insulina de catre pancreas. In acet tip de diabet este necesara administrarea insulinei prin injectii pentru supravietuire (de aceea se numeste si diabet insulino-dependent);

* diabetul zaharat tip 2 (>90%) (numit si "diabetul varstei adulte"), cea mai raspandita forma de diabet, in care problema este datorata incapacitatii de folosire eficienta a insulinei. In acest tip de diabet se poate restabili starea de sanatate prin modificarea stilului de viata (dieta, activitate fizica) si uneori administrarea unei medicatii;

* diabetul zaharat gestational - apare din cauza sarcinii si dispare dupa nastere.

Cauze?

Factorii implicati in aparitia diabetului zaharat de tip 1 sunt de doua feluri : genetici si de mediu (virali si nutritionali). Aparitia diabetului zaharat tip 2 implica de asemeni factori genetici si factori de mediu (alimentatie, stres, sedentarism etc.). 

Diabetul zaharat de tip 2 se asociaza frecvent cu obezitatea. Cu toate acestea, in unele cazuri, in momentul diagnosticarii diabetului, greutatea poate fi normala sau numai usor crescuta, datorita pierderii ponderale inregistrate in faza exploziei clinice a bolii manifestate prin: poliurie, polidipsie, polifagie si pierdere ponderala.

Realitate

Diabetul zaharat neglijat poate duce in timp la aparitia unor complicatii cronice cum ar fi: neuropatia diabetica (afectarea nervilor periferici si/sau a sistemului nervos vegetativ), retinopatia diabetica (afectarea retinei care, netratata, poate ajunge pana la orbire), nefropatia diabetica (afectarea rinichilor, care poate ajunge pana la insuficienta renala si dializa), arteriopatia diabetica (aceasta, impreuna cu neuropatia periferica poate duce la gangrena diabetica ce poate necesita amputatie la nivelul membrelor inferioare) etc.

Tratament

1. Modificarea stilului de viata:
     - dieta
     - exercitiu fizic

2. Medicatia antidiabetica:
    - insulina
    - medicatia antidiabetica noninsulinica

3. Autocontrolul glicemic

Dieta in diabetul zaharat:

- adecvata caloric
- continut adecvat in principii alimentare
- orarul meselor

IMPORTANT! 

Consumul excesiv de alcool este periculos!
- Inhiba gluconeogeneza
- Poate induce hipoglicemii prelungite (la 10-12 ore dupa consum, in functie de cantitatea consumata)

Produsele "pentru diabetici" nu sunt recomandate!
- Nu sunt necesare
- Sunt bogate in lipide
- Pot contine indulcitori cu efect laxativ

Scaderea in greutate (initial cu 5-10% din greutate)
- Scade insulinorezistenta
- Amelioreaza glicemiile, tensiune arteriala, profilul lipidic

Alimentatia in DZ

Se recomanda monitorizarea aportului de glucide; prin calcularea glucidelor

* Se prefera glucidele din legume, fructe, cereale integrale, leguminoase

* Recomandare: 7-10 portii de legume si fructe/zi

* Se recomanda limitarea glucidelor din alte surse, mai ales cele care contin adaos de grasimi, zaharuri, sodiu

* Se recomanda limitarea sau evitarea aportului de bauturi indulcite cu zahar sau cu alte tipuri de indulcitori calorigeni (inclusiv high fructose corn sirup si sucroza)

* Se prefera alimentele cu indice glicemic (IG) mai mic, respectiv cele cu incarcatura glicemica mai mica

Exemple de alimente tipice cu IG mic:
- Leguminoase: mazare, fasole, linte
- Cereale: secara, ovaz, orz, quinoa
- Fructe de clima temperata: mere, pere, portocale, piersici, prune, caise, cirese, fructe de padure

Exemple de alimente cu IG mai mare:
- Cereale: paine de grau (alba sau integrala), cereale rafinate de mic dejun, fulgi de porumb, pop corn, orez alb fiert
- Altele: cartofi
- Fructe tropicale: ananas (59), mango (51), papaya (59), pepene (65), lubenita (59), struguri (59) 

Rolul dietei

- De a dezvolta obiceiuri alimentare sanatoase
- De a obtine si mentine un IMC (indicele de masa corporala) normal
- De a obtine o balanta intre aportul alimentar, necesarul metabolic, consumul de energie (si prin activitate fizica) si actiunea insulinei, pentru a obtine un control glicemic optim
- De a preveni si trata complicatiile acute ale DZ, adica hiper- si hipoglicemia
- De a mentine calitatea vietii
- De a crea o relatie de incredere cu dieteticianul

In sfarsit, iata cum in mod tainic, am incheiat maratonul de postari estival. Da, aceasta serie de articole despre bolile metabolice cu care v-ati intalnit aici, in ultima luna, a interpretat si constituit vara 2014. Sper ca tratatul de fata, incheiat intre speranta mea de a infiripa responsabilitate si receptvitatea voastra, sa stabileasca bazele unei relatii de amicitie alaturi de templul vostru - corpul.



Sursa acestui articol:
- Curs Nutritia in Patologie, Facultatea de Medicina "Victor Babes" Timisoara
- http://www.cdt-babes.ro/quizv/diabetul_zaharat_teste_cunostinte_medicale.php
- http://www.cdt-babes.ro/articole/diabetul_zaharat_hiperglicemie.php

Obesity: causes, researches, recommendations. Obezitatea: cauze, cercetari, recomandari

Revenind la seria de articole - despre boli precum diabetul, dislipidemiile (LDL, HDL colesterolul), hiperuricemii, grasime si obezitate - astazi vom continua cu Obezitatea.

Ce este obezitatea?

Cresterea greutatii corporale pe seama tesutului adipos in exces, obiectivizata printr-un IMC (indicele de masa corporala) >30 kg/m2. Este cea mai frecventa boala metabolica si se asociaza adesea cu boli cronice severe cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, etc. In mod normal organismul barbatilor contine un procent de 15 - 20 % de tesut adipos, iar organismul femeilor un procent de 25 - 30 % de tesut adipos.

Despre tesutul adipos

Organizatia mondiala a sanatatii a definit si clasificat grade de obezitate, pe baza IMC - indicele de masa corporala, calculat prin raportul greutate/inaltime2, astfel :

* gradul 1 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 30 - 34,9 kg/m2
* gradul 2 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 35 - 39,9 kg/m2
* gradul 3 de obezitate cu indicele de masa corporala egal sau peste 40 kg/m2

Pacientii cu indicele de masa corporala (IMC) cuprins intre 25 - 29,9 kg/m2 au fost definiti ca supraponderali. Valori normale ale indicelui masei corporale (IMC) sunt 18,5 - 24,9/m2. Un indice de masa corporala (IMC) sub 18 kg/m2 prezinta diagnosticul de denutritie.

Alti indicatori folositi pentru definirea stadiului de obezitate sunt grosimea pliului cutanat (la nivel subscapular, tricepsului, bicepsului, suprailiac etc.), circumferinta taliei (normal sub 80 cm la femei si sub 94 cm la barbati), raportul circumferinta talie/circumferinta soldului. Toti acesti parametrii antropometrici permit stabilirea claselor de risc clinic prin ajustarea valorilor IMC (indicele de masa corporala).

Realitate

Datele statistice arata un procent de peste 50 % de persoane obeze si supraponderale in Europa. In tarile europene rata obezitatii variaza invers proportional cu nivelul socio-economic, in special in randul femeilor. In tara noastra incidenta obezitatii este de aproximativ 17 % in mediul rural si cca. 20 % in mediul urban, fiind mai frecventa la femei; la copii variaza intre 5 - 10 %.

Modificarile stilului de viata care duc la scaderi chiar moedeste de greutate (3-5%) determina beneficiii semnificative asupra starii de sanatate. Implica scaderea trigliceridelor, a glicemiei, a HbA1C si a riscului de a dezvolta diabet zaharat tip 2.

Scaderi ponderale mai importante vor duce si la:
* Scaderea tensiunii arteriale;
* Ameliorarea LDLc si HDLc;
* Scaderea necesarului de medicamente pentru HTA (hipertensiune), DZ (diabet zaharat), dislipidemie;
* Scadere mai marcata a trigliceridelor si a glicemiei

Aprecierea greutatii ideale

Cea mai usoara modalitate e prin Formula lui Broca:  GI = Î – 100 (– 5 la femei)

Cauze?

Aportul caloric excesiv si inactivitatea fizica sunt factorii principali implicati in aparitia obezitatii. Alaturi de factori individuali, socioeconomici si stilul de viata, precum:

* varsta
* sexul
* circumstante fiziologice
* nivelul socioeconomic si educational
* sedentarismul
* comportamentul alimentar
* fumatul
* factori psihologici
* medicamente

Balanta energetica!

1. Consumul energetic:
* metabolism bazal: 70%
* energie necesara activitatii fizice
* energie pentru termoreglare
* acţiunea dinamica specifica a alimentelor
2. Aportul de energie:
* alimente: glucide, lipide, proteine
* alcool

Adica, organismul nostru, particular in functie de inaltime, greutate si activitate fizica intreprinsa pe parcursul unei zile, are nevoie de un anumit numar de calorii. De pilda, daca aportul alimentar pe zi este mai mare decat un necesar de 2000 kcal, atunci, veti creste in greutate. Si invers, daca aportul alimentar este mai mic decat necesarul caloric, atunci, veti scadea in greutate (calories in - calories out).

Astfel, starea de obezitate este rezultatul unui dezechilibru intre energia de aport (valoarea calorica a alimentelor ingerate) si cheltuielile energetice (energia consumata in activitatea fizica si metabolismul bazal, termogeneza, prelucrarea alimentelor ingerate).

Clasificarea obezitatii

In functie de distributia tesutului adipos:

* obezitate abdominala (androida sau de tip "mar") cu cele doua componente, viscerala si subcutanata;
* obezitate gluteofemurala (ginoida sau de tip "para") 


Important!

Acelasi IMC (indicele de masa corporala) la doua persoane cu obezitate de tip "mar" , respectiv,  "para" , releva mai mult decat o cifra. Releva un risc cardiovascular crescut. Asadar, care tip de obezitate credeti ca e mai "periculoasa"?

Raspuns: cea de tip "mar".

De ce? Ei bine, deoarece, predomina grasimea periviscerala. Obezitatea centrala fiind un factor determinant puternic al insulinorezistentei si se asociaza cu alte riscuri precum: diabet zaharat, dislipidemie, ateroscleroza, hiperuricemie - guta, hipertensiune si cancer.

Stabilirea tipului de obezitate a pacientului are o importanta clinica majora. 

Recomandari:

* PREVENIREA EXCESULUI PONDERAL
* SCADEREA PONDERALA (Optimizarea stilului de viata - modificarea comportamentului alimentar, activitate fizica -  Medicamente, Chirurgia bariatrica)
* MENTINEREA NOII GREUTATI

Exemple de consum energetic:

* Mers lent: 50-100 kcal/h

* Mers rapid: 300 kcal/h

* Ciclism, inot, tenis: 600 kcal/h

* Urcatul scarilor: 1.000 kcal/h

ICSI Ghid Obezitate 2013

Nutrient
Aport recomandat
Calorii
500-1.000 kcal/zi mai puţin decât aportul uzual!!!
Lipide
Maxim 30% din aportul energetic
Acizi grasi trans fat
Maxim 1% din aportul energetic
Acizi grasi saturati
7-10% din aportul energetic
Acizi grasi mononesaturati
Pana la 15% din aportul energetic
Proteine
15% din aportul energetic
* Glucide
55% din aportul energetic
Fibre
25-35     grame

* de preferat glucidele complexe, aduse din cat mai variate legume, fructe si produse din cereale integrale. Cel putin 5 portii de fructe si legume pe zi.

In incheiere, apelez la o rugaminte-quartet:

* sa fiti responsabili;
sa va calculati indicele de masa corporala (IMC);
sa va masurati circumferinta taliei; 
* sa abordati un comportament alimentar sanatos.




Sursa acestui articol:
Curs Nutritia in Patologie, Facultatea de Medicina "Victor Babes" Timisoara
* http://www.cdt-babes.ro/articole/obezitatea.php

Hyperuricemia: causes, researches, recommendations. Hiperuricemia: cauze, cercetari, recomandari

Astazi ne continuam seria de articole - despre boli precum diabetul, dislipidemiile (LDL, HDL colesterolul), hiperuricemii, grasime si obezitate - cu Hiperuricemiile.

Ce este hiperuricemia?

Un sindrom caracterizat prin cresterea concentratiei sanguine a uratului monosodic (UMS), sare a acidului uric cauzata de cresterea productiei sau reducerea excretiei sale.
Guta, pe de alta parte, este o boala care rezulta din depunerea tisulara a cristalelor de urat monosodic.

Cauze?

Multi factori pot contribui la hiperuricemie, inclusiv genetica, rezistenta la insulina, hipertensiune, insuficienta renala, obezitate, dieta, utilizarea de diuretice si consumul de bauturi alcoolice. Dintre acestea, cel din urma, consumul de alcool, este cel mai important.

Cauzele hiperuricemiei pot fi clasificate in trei tipuri functionale: [1] cresterea productiei de acid uric, [2] scaderea excretiei de acid uric si [3] de tip mixt. Cauzele cresterii productiei includ niveluri ridicate de purine in alimentatie si metabolism purinic crescut. Cauzele reducerii de excretie includ boli de rinichi, anumite medicamente si concurenta pentru excretie intre acidul uric si alte molecule. Iar cauzele mixte includ un nivel ridicat de alcool si / sau fructoza in dieta, si foame.

Cercetari

Unul din studiile publicate in anul 2010 la scoala de medicina de la Universitatea din Boston, a aratat ca, aproximativ 71% din persoanele cu guta sunt supraponderale si ca 14% sunt obeze.

Alte studii au gasit ca barbatii care au crescut in greutate cu 13,5 kg dupa varsta de 21 de ani, riscul de a suferi de guta s-a dublat, comparativ cu barbatii care nu au prezentat o astfel de crestere in greutate.

De asemenea, un alt studiu realizat in 2011 de Universitatea Baltimore, a concluzionat ca la persoanele obeze debutul gutei era cu trei ani mai devreme, iar in cazul persoanelor care au fost obeze in adolescenta, debutul gutei era cu 11 ani mai devreme, comparativ cu cele care nu erau obeze.

Care este relatia dintre obezitate si guta?

Unele studii au sugerat ca obezitatea cauzeaza rezistenta la insulina, fapt ce poate conduce la hiperuricemie si implicit la guta. De subliniat ca, rezistenta la insulina este direct asociata cu un nivel ridicat de acid uric.

Avand in vedere astfel de dovezi, este clar ca una dintre cele mai eficiente metode de a reduce riscul de guta este evitarea supraponderalitatii. Cu toate acestea, atentie, o pierdere in greutate foarte rapida poate ridica temporar nivelul de acid uric si provoca astfel guta. 

O pierdere in greutate corespunzatoare poate varia intre 0,5 kg si 1 kg pe saptamana.

Masuri generale 

1. repausul articulatiilor afectate
2. dieta

    * Scaderea aportului de purine
    * Consum de alimente care alcalinizeaza urina, previn precipitarea uratului si formarea de calculi renali
    * Fructe
    * Legume 
    * Aport de lichide pentru diureza > 2 litri/zi
    * Sistarea consumului de alcool
    * Evitarea postului prelungit (cura de slabire)

Alimente de evitat pentru ca acidifica urina

Leguminoase: linte, porumb
Fructe: merisor, prune 
Oleaginoase: arahide, alune, nuci de Brazilia, nuci, caju, fistic 
Carne, oua, branzeturi, dulciuri
Cereale si produse: paine (integrala), paste fainoase, cereale, biscuiti, orez

Alimente cu continut crescut de purine:

Organe: creier, momite, ficat, limba, rinichi 
Pesti: scrumbii, heringi, macrou, sardine, ansoa 
Fructe de mare: anumite scoici (scallop) 

Alimente recomandate pentru alcalnizarea urinei (pH = 6,2-6,8)

Oleaginoase: mai ales migdale si castane
Cocos
Legume: mai ales sfecla, gulie, spanac, pastarnac
Fructe: mai ales cirese, lamaie, lime

Valori normale Acid uric seric

3-7 mg/dl la:
- Barbati
- Femei, dupa menopauza

3-6 mg/dl
- Femei, inainte de menopauza

Acestea fiind spuse, nadajduind asupra unei elucidari ori edificari in privinta unor viitoare alegeri alimentare cumpatate,  inchei dandu-va intalnire la expunerea urmatoarelor boli, cele mentionate initial. Toate cele bune.



Sursa acestui articol:
- http://www.hiperuricemia.es/2014/03/obesidad-gota-acido-urico.html
- http://en.wikipedia.org/wiki/Hyperuricemia
- Curs Nutritia in Patologie, Facultatea de Medicina "Victor Babes" Timisoara

Art & her voice: psychological interpretations part III. Arta si glasul ei: interpretari psihologice partea a III-a


Bine v-am regăsit! Astăzi ne readunăm pentru cea din urmă întâlnire cu și despre arta copiilor de pretutindeni. Pentru că odată cu trecerea timpului și formele și figurile desenate de către copil evoluează, figura umană și ce indică aceasta, constituie un subiect primordial. Așadar, atunci când desenează figura umană, copilul se reprezintă, inconștient, pe sine însuși și, prin urmare, modul în care își percepe propriul corp și dorințele pe care acesta i le comunică. Iar dacă observăm cu atenție, adesea putem identifica asemănări între omulețul desenat și caracteristicile celui care l-a desenat. Din acest motiv, din desenul figurii umane se pot extrage informații prețioase despre caracterul și comportamentul copilului.

Dacă figura umană este bine plasată în spațiu și proporționată ca formă, înseamnă că micuțul crește în mod armonios și demonstrează o bună adaptare la realitate. Dacă, însă, copilul desenează cu o linie ușoară sau nesigură un omuleț înghesuit într-un colț al foii, e semn că se subestimează și se consideră inferior celor de aceeași vârstă.

Mai mult, absența unor organe, ștersăturile constante, întreruperea liniilor și plasarea incorectă a membrelor sunt semne ale nesiguranței pe care adultul va trebui să le corecteze în timp, inducând stima de sine și încrederea copilului în propriul potențial.
Testul figurii umane ne dă o idee aproximativă, dar corectă, despre nivelul de evoluție și maturitate al copilului.
           
La copilul foarte mic, desenul figurii umane se conturează treptat, plecând de la imaginea primordială a cercului, care reprezintă chipul mamei: este vorba de prima imagine pe care copilul o recunoaște ca separată de el, dar de care depinde total în primele luni de viață.
           
Evoluția redării figurii umane nu reprezintă perfecționarea conștientă a unei structuri realiste, ci o succesiune treptată de senzații și percepții pe care copilul le asimilează în timpul creșterii.
           
Cum se aplică testul figurii umane?
Oferiți-i copilului materialele necesare (un creion, o gumă de șters, o ascuțitoare, câteva coli de hârtie și culori. Nu sunt permise accesorii ca echerul, rigla sau compasul) și invitați-l să deseneze o figură umană, cea mai frumoasă cu putință, și, dacă vrea, să o coloreze.
            
Ca în orice test, nu trebuie să interveniți cu sugestii, ci doar să îi stimulați pe copiii nehotărâți sau inhibați cu fraze de tipul „Ebine așa!”, „Continuă liniștit”. Celui care cere informații despre cum să facă desenul îi răspundeți: „Fa cum vrei tu, sigur o să iasă bine”.
            
După terminarea desenului, invitați copilul să-și scrie numele pe foaie, alături de vârstă și dată; dacă nu poate, ajutați-l sau scrieți în locul lui.
Celor mai mici, care poate nu înțeleg termenul de „figură umană” explicați-le că pot desena un bărbat, o femeie, un băiat sau o fetiță, în funcție de preferințele lor.     
Nu există limită de timp în executarea desenului. Copilul este liber să șteargă și să-și modifice lucrarea cum dorește.
            
Observați cu atenție ce face și notați unele particularități: secvența formelor care compun figura, abordarea și comportamentul spontan al copilului, timpul necesar pentru executarea testului și numărul de foi utilizate.        
Pentru o corectă interpretare a creațiilor unui copil, este nevoie de mai multe desene, pentru a putea identifica, nu doar pe baza unui exemplu accidental, modul său de a desena.
            
Desenul figurii umane trebuie analizat urmând o cale care permite identificarea aspectelor generale ale personalității copilului, cât și a unor particularități care ajută la înțelegerea apariției unui comportament.
             
Elementele de observat în testul figurii umane sunt:
- dispunerea desenului pe foaie și dimensiunile;
- proporțiile părților corpului;
- linia grafică;
- folosirea culorilor;
- unele elemente specifice ale figurii umane, cum ar fi ochii, bustul, picioarele, mâinile etc., și eventuala lipsă a acestor elemente, precum și alte particularități.

Dispunerea desenului pe foaie urmează o lege interpretativă, numită „simbolism spațial”, care atribuie fiecărei părți a foii o semnificație clară. De pildă, să ne imaginăm că împărțim foaia în nouă segmente, fiecare, atunci când este ocupat constant, corespunzând unei caracteristici a desenatorului și arătând tendințele și abordarea sa față de viață și mediu.






Amintiri





Fantezie





Vis




Legătură
cu originile




Egocentrism




Eul proiectat
În viitor




Frică




Nesiguranță




Dorință
            Partea stângă: trecut                     Partea centrală: prezent               Partea dreaptă: viitor

Pentru a deduce corect, plasarea figurii umane pe foaie trebuie să se repete de la un desen la altul și să nu fie o alegere întâmplătoare, eventual condiționată de interferențe externe.

Alegerea plasării desenului în diferite zone ale foii depinde, dincolo de caracteristicile psihologice, și de vârsta și starea emotiv-afectivă prin care trece copilul în acel moment. De exemplu, un desen plasat în stânga, sus – „zona trecutului” – poate semnala tendința copilului de a se lega de amintiri, dar și de timiditate, inhibiție după evenimente dureroase (internarea în spital, boală, abandon) sau, mai simplu, presiuni excesive din partea părinților sau a școlii. Copilul își exprimă dorința de fugă de responsabilitatea prezentului prin întoarcerea la trecut.
             
În general, copilul care tinde să ocupe partea stângă este expresiv, participativ, cald și legat de mamă; cine desenează în dreapta este controlat, vrea să crească și este mai legat de figura paternă.
Dacă este vorba de ocuparea verticală a foii, copiii folosesc mai ales partea inferioară, unde, cel puțin până la trei ani, se simt protejați. Apoi trec la partea centrală și, după șapte ani, ar trebui să ocupe tot spațiul.
            
Dimensiunea completă a figurii umane, desenată pe o foaie format A4 (21X29 cm), este direct legată de percepția copilului despre sine, despre corpul său și despre imaginea lui în mediul de viață.
- Figura umană de dimensiuni mici este semn al timidității. Copilul are un nivel scăzut al stimei de sine, se consideră un lucru mărunt și tinde să se subestimeze. Se teme de confruntarea cu ceilalți și cu mediul.
- Figura umană de dimensiuni mari – adică cea care ocupă mai mult de jumătate din înălțimea foii – exprimă siguranța de sine, extrovertirea și exuberanța, ajungând uneori până la expansiune.
- Dimensiunea corectă este cuprinsă în general între 8 și 18 cm. Dimensiunea se măsoară de la cap, inclusiv părul sau pălăria, până la picioare.

Băieții și fetele acordă atenție diferită dimensiunilor desenului.

Vârsta și sexul copilului par să influențeze în mod semnificativ dimensiunile desenului. De fapt, de la 3-4 ani, băieții tind să deseneze figuri mai degrabă mari, expresie a dorinței inconștiente de a-și demonstra propria superioritate fizică. În schimb, desenele fetelor au o creștere regulată și progresivă, ajungând să reprezinte, la pubertate, figuri mai mari decât cele ale băieților puberi, corespondente ale unei puternice nevoi inconștiente de a plăcea.

Creșterea în dimensiuni a figurii umane la fete este constantă, în timp ce la băieți are ouă momente critice: la cinci-șase ani și la pubertate. Explicația acestui fenomen unic se regăsește în două momente cruciale ale evoluției sferei emotiv-afective și sexuale care implică procesul de dobândire a identității.
De asemenea, foarte importante sunt proporțiile părților corpului. În desenele copiilor, trebuie observat raportul între cap, trunchi, membre și, în interiorul acestora, între anumite detalii: de exemplu, între dimensiunea ochilor și cea a chipului sau între dimensiunea mâinilor și cea a brațelor.

Nu există o regulă care să stabilească dacă proporțiile elementelor figurii umane sunt corecte. Totuși, unele disproporții sunt deosebit de relevante:

- Capul mare indică o puternică nevoie de schimb, fie nutritiv (pentru că un chip mare înseamnă în primul rând o gură mare), fie de comunicare. Satisfacțiile se exprimă verbal; adesea, copiii care desenează figuri umane cu capul foarte mare nu evită să se pună în valoare prin abordări ușor exhibiționiste.

- Capul mic poate fi semnul experiențelor dificile trăite în perioada de alăptare sau de înțărcare, de exemplu convalescența în spital, intoleranțele alimentare, dietele forțate, datorate tulburărilor gastro-intestinale sau apetitului scăzut.

- Gâtul lung sau absența acestuia, cu capul detașat de corp exprimă tendința de înstrăinare de realitate și nevoia de a explora singur evenimentele din jur pentru a putea crea apoi, cu propria imaginație, o lume de vise și de recompense fantastice.

- Brațele lungi evidențiază necesitatea de comunicare, întâlnire, de a îmbrățișa, fizic și metaforic, tot ce este în jur. Sunt expresia unei afectivități exuberante și a unui caracter conciliant, cu excepția cazurilor când există semne care trimit la agresivitate, cum sunt mâinile cu gheare sau dinții foarte evidenți.

- Brațele scurte semnalează teama de confruntare cu ceilalți, nesiguranța și timiditatea, caracteristici care pot înfrâna avântul spre lume. Este nevoie să îl ajutați pe copil și să-i asigurați o viață liniștită.

- Mâinile mari relevă nevoia de schimburi intense și frecvente, dar semnificația lor este ambiguă, pentru că mâinile sunt pentru atins, mângâiat, pipăit, dar și pentru ciupit și lovit.

- Picioarele lungi semnalează dorința copilului de a crește repede, de a-l ajunge pe adultul care îi este model. Semne de stabilitate și de mișcare, picioarele reprezintă de fapt nevoia de încredere și siguranță.

- Picioarele scurte indică robustețe, siguranță, putere fizică și rezistență: copilul este cu picioarele pe pământ.

- Ochii mari arată dorința de dominare a lucrurilor, curiozitatea față de mediu și interesul față de sentimentele persoanelor de la care copilul învață binele și răul.

Așa cum am văzut, în desene, copilul arată câteva aspecte ale personalității sale, ale înclinațiilor sale naturale, ale temerilor sau preocupărilor care îl agită, dorințele ascunse în adâncul inimii sale. Prin urmare, repet, exprimarea aprecierii și interesului față de desenele copiilor e imperios necesară. Ascultați-i glasul! 
  

Sursa acestui articol:
- articol redactat de către mine pentru ziarul Sănătate - SOS coordonat de Fundația Umanitară "Sănătate prin gândire și alimentație în memoriam Valeriu Popa"
E. Crotti (2010), ” Desenele copilului tău. Interpretări psihologice” , București, Editura Litera
- imagine preluata de pe internet.

Dyslipidemic diseases: causes, facts, recommendations. Boli dislipidemice: cauze, realitate, recomandari.

Spuneam in urma cu o luna ca doresc sa incep o serie de articole despre boli precum diabetul, dislipidemiile (LDL, HDL colesterolul... ), hiperuricemii, grasime si obezitate, deoarece, sunt extrem de importante si, deoarece, din pacate, sunt prezente peste masura in vietile oamenilor. Asadar astazi vom initia insiruirea de articole, care se succeda potrivit cerintelor voastre sau aleator, cu Dislipidemiile.

Ce sunt dislipidemiile? 

Sunt o afectiune caracterizata prin alterarea metabolismului grasimilor evidentiata prin modificarea valorilor colesterolului, LDL-colesterolului, HDL-colesterolului, trigliceridelor. Avind atat cauze genetice cat si dobindite (stil de viata inadecvat, afectiuni ce predispun la dislipidemii) si fiind un important factor de risc pentru boala cardiovasculara. 

Insa dislipidemiile pot fi prevenite, se diagnosticheaza prin metodele de screening existente, iar tratamentul este individualizat si presupune: terapie nutritionala, activitate fizica si tratament medicamentos daca este cazul. Prin urmare, respectarea unei alimentatii sanatoase, efectuarea de exercitiu fizic si obtinerea si mentinerea unei greutati ideale, sunt imperios necesare.

Cauze?

Toate acestea au aceeasi cauza: o alimentatie nesanatoasa, un stil de viata caracterizat printr-un exces al factorilor ce declanseaza boala si o deficienta a factorilor ce promoveaza starea de sanatate. De fapt, acestea au multe in comun cu alte boli ale abundentei, in special atunci cand vine vorba de nutritie.

Realitate.

Nu exista o alimentatie speciala pentru cancer si alta, la fel de speciala, pentru bolile de inima. Dovezile adunate la ora actuala de la cercetatori din intreaga lume arata ca aceeasi alimentatie care este buna pentru prevenirea cancerului este buna si pentru prevenirea bolilor de inima, a obezitatii, a diabetului, bolii Alzheimer, disfunctiei cognitive, osteoporozei si a altor boli.

De aceasta alimentatie poate beneficia oricine, indiferent care ii sunt genele 
sau predispozitiile personale.

Cel mai important studiu care s-a facut vreodata. Studiul Framingham.

Oamenii de stiinta stiau ca placile de grasimi care se formeaza de-a lungul arterelor inimilor bolnave sunt alcatuite din colesterol, fosfolipide si acizi grasi, dar nu stiau de ce se formeaza aceste leziuni, in ce fel se dezvolta ele si de ce conduc la producerea atacului de cord. In cautarea de raspunsuri, Institutul National pentru Studierea Inimii a decis sa investigheze.

Si astfel, in orasul Framingham din statul Massachusetts, s-a aflat mai multe despre bolile de inima. Urmarind cine s-a imbolnavit de inima si cine nu, si comparand datele medicale, cercetatorii care au efectuat Studiul Framingham asupra Inimii au dezvoltat conceptul factorilor de risc cum sunt: colesterolul, tensiunea arteriala, activitatea fizica, fumatul si obezitatea.

Datorita Studiului Framingham, la ora actuala se stie ca acestia sunt principalii factori care joaca un rol de baza in producerea bolii cardiace. Cea mai importanta descoperire a Studiului ramane insa, indiscutabil, cea referitoare la colesterolul din sange. Cercetatorii au demonstrat in mod convingator ca exista o corelatie stransa intre un nivel mai mare de colesterol si boala cardiaca.

Ei au observat ca la oamenii cu un nivel al colesterolului peste 244 mg/dl, 
incidenta bolii coronariene este de trei ori mai mare fata de cei 
cu colesterolul sub 210 mg/dl.

Studiul a demonstrat de asemenea ca hipertensiunea arteriala constituie un alt factor de risc important pentru bolile inimii. 
Aproape toti oamenii stiu la ora actuala ca pot face ceva pentru a preveni atacul de cord si toata lumea cunoaste termeni medicali precum: colesterol sau tensiune arteriala. Iar marele merit, in acest sens, le apartine in mare masura cercetatorilor si subiectilor care au participat la Studiul Framingham asupra Inimii.

Conexiuni ale medicilor

* consumul de grasimi si colesterol in exces conduce la ateroscleroza (intarirea arterelor si formarea de placi);
* colesterolul din alimente conduce la cresterea colesterolului din sange;
* un colesterol mare poate prezice si /sau produce o boala de inima.

Aceasta intelegere noua a transformat alimentatia, insa, discutiile referitoare la dieta erau limitate doar asupra grasimilor si colesterolului. Astfel ca, aceste doua componente izolate ale alimentelor, au devenit peste noapte un fel de sperietoare pentru public. Totusi, la ora actuala se stie ca atentia acordata exclusiv grasimilor si colesterolului a reprezentat o greseala.

De fapt, grasimile si colesterolul nu constituie decat niste indicatori ai consumului de alimente de origine animala. 

De pilda, studiul doctorului Morrison sugereaza ca, cu cat se consuma mai multe proteine de origine animala, cu atat este mai mare incidenta bolilor de inima. In plus, zeci de studii experimentale arata ca hranirea cobailor cu proteina de origine animala (cazeina) creste foarte mult nivelul colesterolului din sange, in timp ce proteinele de origine vegetala scad in mod dramatic nivelul colesterolului.

Studiile pe oameni nu numai ca reflecta intocmai aceste descoperiri, dar arata si faptul ca alimentatia bazata pe proteina de origine vegetala are o putere mai mare de a reduce nivelul de colesterol decat reducerea consumului de grasimi sau de colesterol din alimentatie. Cu toate acestea, din pacate, proteinele de origine animala au ramas cumva in umbra, in timp ce grasimile saturate si colesterolul au devenit principala tinta a criticilor.

Aceste trei substante nutritive (grasimi, proteine animale si colesterol) caracterizeaza 
alimentele de origine animala in general.  

In consecinta, precum spunea profesoara mea - medic specialist diabet (incerc sa parafrazez), „daca mananci cartofi prajiti, da, nu ai colesterol, dar, fara indoiala, il induci”. Cum adica? Iata cateva recomandari (enumerarea este realizata in ordinea importantei):

Pentru scaderea Colesterolului Total si LDLc 
* Scaderea acizilor grasi saturati (reducerea consumului de grasimi saturate - preponderent de origine animala)
* Scaderea acizilor grasi trans (margarina, ulei prajit, produse de patiserie, dulciuri etc.)
* Cresterea consumului de fitosteroli (germeni de grau, ulei de susan, arahide, migdale, varza cruda, castraveti, grapefruit etc.)
* Cresterea fibrelor alimentare (mai multe despre fibre si sursa lor gasiti aici)
* Scaderea colesterolului
* Scaderea greutatii corporale
* Cresterea activitatii fizice
* Cresterea consmului de proteine din soia

Pentru cresterea HDLc (colesterolul bun) 
* Scaderea acizilor grasi trans (margarina, ulei prajit, produse de patiserie, dulciuri etc.)
* Cresterea activitatii fizice
* Scaderea greutatii corporale
* Scaderea glucidelor si inlocuirea lor cu lipide nesaturate
* Consum moderat de alcool
* Sistarea fumatului

Pentru scaderea Trigliceridelor
* Scaderea greutatii corporale
* Sistarea consmului de alcool
* Scaderea mono- si dizaharidelor (sucroza sau zaharoza - adica, zaharul de consum)
* Scaderea glucidelor totale
* Cresterea activitatii fizice
* Suplimentarea acizilor grasi omega 3 (peste, seminte chia, seminte de in, seminte de canepa)
* Inlocuirea lipidelor saturate cu cele nesaturate

Pe scurt, ca recomandare generala cand vine vorba de sanatate, dar si ca recomandare pentru dislipidemici, e important sa tinem cont de urmatoarele aspecte:

1. Mentinerea greutatii ideale
2. Efectuarea de exercitii fizice: minim 30 de minute/zi
3. Consum de fructe, legume, oleaginoase, produse din cereale integrale, peste
4. Limitarea consumului de glucide simple (mono- si dizaharide), in special din bauturile racoritoare
5. Consumul de sare mai mic de 5 g/zi (< 5g/zi)
6. Consumul de alcool: < 20 g/zi la barbati
                                       < 10 g/zi la femei
7. Sistarea fumatului
8. Acizi grasi saturati < 7% pe zi
    Acizi grasi trans < 1% pe zi
9. Colesterol < 300 (200) mg/zi
10. Fitosteroli 1-2 g/zi

In speranta ca v-am mentinut curiozitatea pana la sfarsit si ca veti lua aminte, va astept la urmatoarea intalnire despre una din bolile mentionate initial, cu mentiunea ca astept cu drag intrebari, sugestii, istorisiri. Numai bine!



Sursa acestui articol:
http://www.cdt-babes.ro/articole/dislipidemie.php
Dr. T. C. Campbell, T. M. Campbell II (2012), Studiul China. Cel mai complet studiu despre nutriție realizat vreodată, cu implicații extraordinare asupra dietei, pierderii în greutate și sănătății pe termen lung, Brașov, Editura ADEVĂR DIVIN
- Curs Nutritia in Patologie, Facultatea de Medicina "Victor Babes" Timisoara